Anna Karenina II. Mari clasici ai literaturii

LEV TOLSTOI

Odata ce a decis sa-si paraseasca sotul si copilul, tanara si frumoasa Anna Karenina nu se mai poate intoarce la viata respectabila pe care a dus-o inainte in inalta societate. Traindu-si intens iubirea totala pentru Vronski, pleaca impreuna cu el, mai intai in strainatate, apoi la mosia lui de la tara. Cu timpul insa, izolata si respinsa de aproape toata lumea, lipsita de preocupari autentice si, mai ales, constienta ca dragostea lui Vronski pentru ea slabeste, Anna e tot mai mistuita de gelozie si de neputinta si nu gaseste iesire din situatia ei decat aruncandu-se sub rotile trenului. In contrast cu ea, Kitty Levina infloreste in casnicie, dedicandu-se rolurilor traditionale de mama si stapana a casei si lasandu-i sotului ei libertatea de a-si urma interesele intelectuale si practice. Dragostea lor plina de intelegere este idealul pe care Tolstoi il opune destinului tragic, de neuitat, al Annei Karenina.

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) este autorul unei opere in care individualul si nationalul capata dimensiuni universale. Incepand cu trilogia autobiografica scrisa in perioada 1852-1857 si alcatuita din romanele Copilaria, Adolescenta si Tineretea, sondarea "fluiditatii" universului interior si a temeiurilor morale ale omului a devenit principala tema a operelor sale. In nuvela Cazacii, eroul, un tanar aristocrat, redescopera bucuria comunicarii cu natura, viata fireasca si integra a omului simplu. Capodopera Razboi si pace zugraveste viata intregii societati ruse in perioada razboaielor napoleoniene; evenimentele istorice si interesele personale, caile de autodefinire a personalitatii si spontaneitatea vietii populare sunt prezentate drept componente echivalente ale existentei natural-istorice. La sfarsitul anilor 1870, scriitorul a trecut printr-o criza spirituala amplificata ulterior de ideea desavarsirii morale si a "simplificarii" (care a dat nastere doctrinei si miscarii "tolstoismului") si a intreprins in operele sale o critica din ce in ce mai accentuata a institutiilor birocratice, a statului, a Bisericii (in 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxa Rusa), a civilizatiei si culturii, a intregului mod de viata specific "claselor cultivate", ilustrata in romanul Invierea, nuvela Sonata Kreutzer sau dramele Puterea intunericului si Cadavrul viu. De asemenea, interesul sau s-a indreptat spre temele mortii, pacatului, caintei si renasterii morale, precum in nuvelele Moartea lui Ivan Ilici, Parintele Serghi, Hagi Murad. La Editura Polirom au aparut: Anna Karenina, Razboi si pace, Invierea, Sonata Kreutzer si alte povestiri, Povestiri din Sevastopol, Copilaria, Adolescenta. Tineretea.