Nu sunt normala

Catalina Pana

Daca ati deschis cartea si ati auzit deja rasete - nu voci, Doamne fereste! -, aflati ca asta nu e film. Ar putea fi, totusi, o comedie cu prosti, cu mine in rolul principal. Am ajuns intr-un punct al vietii in care nesuferitul de Murphy vrea neaparat sa imi demonstreze ca legile lui sunt universal valabile. Adica, cine naiba s-ar fi gandit ca poti gasi linistea absoluta in mijlocul unei furtuni? Am auzit ca la 30 de ani esti deja matur si responsabil, dar eu sunt mai frustrata decat o capusa agatata de un cadavru. Fir-ar! Asta n-a sunat bine deloc! Fix ce ziceam! Praf! Recunosc, uneori par mai imprastiata decat umplutura de strudel si am prostul obicei de a lasa multe lucruri nespuse, doar pentru a pastra pacea, desi sunt mereu la cinci respiratii distanta de a sari la gatul cuiva. Cand am hotarat sa-mi spun povestea, mi-am dat seama ca este o idee proasta, dar am decis ca imi plac ideile proaste - se potrivesc de minune cu hohotele de pe fundal. Stati linistiti, nu-i inca nevoie de o internare la nebuni, e doar Universul care se amuza pe seama mea. Ce voiam sa zic... cititi, zambiti, dati mai departe si daca circumstante diverse v-au adus in situatia mea, nu disperati, doar asteptati furtuna perfecta. Cu drag, - Afina Mechia