Teatru III. Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul

EUGENE IONESCO

"Mi-am intitulat comediile anti-piese, drame comice, iar dramele mele pseudo-drame sau farse tragice, caci, mi se pare, comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednica de luat in ras.Pentru spiritul critic modern, nimic nu poate fi luat pe de-a-ntregul in serios, nimic pe de-a-ntregul in ras. Am incercat, in Victimele datoriei, sa inec comicul in tragic.Amedeu e, inainte de toate, drama cuplului. O drama realista, dar tratata cu mijloace neobisnuite, cu elemente insolite, precum acest personaj monstruos care, aflat intre doua personaje, e intruchiparea unui duh neinduplecat: neputinta lor de a iubi provoaca, fara indoiala, un soi de pasivitate latenta.E o piesa din care n-am putut niciodata iesi. E fara iesire si, in realitate, ar fi trebuit sa ramana fara iesire. In logica si in adevarul personajelor, totul ar fi trebuit sa continue nedefinit, pana la sufocarea completa.Tabloul ar putea fi o poveste cu zane si cu batrane vrajitoare. Poate fi o ilustrare a miracolelor stiintei medicale (succese ale tratamentelor de intinerire, de grefe, implantari de organe si membre care lipsesc etc.) si ale chirurgiei estetice.Daca e altceva, spectatorii isi vor da seama. Comicul nu e bun decat daca e ingrosat; trag nadejde ca e asa. Si comicul nu e comic decat daca e putin inspaimantator. Al meu este oare asa?"