20 de ani in Siberia. Amintiri din viata

Anita Cudla

Cu un cuvant inainte de George Kudla
Editie, prefata si postfata de Gheorghe Nandris

"...20 de ani in Siberia - o asez printre cele mai fantastice carti care s-au scris in tara noastra. In fata ei multe carti, multi scriitori si multi eroi literari palesc. Dupa primul soc si cea dintai nedumerire a cititorului, chiar si a unui erudit academician, poate dupa un numar de ani in care uimirea se va fi asezat, deodata cineva va pricepe si va ridica aceasta carte - a Anitei cu trei clase primare si suflet cat o istorie nationala, de o autenticitate "stilistica" geniala - si le va aseza, fiinta si cartea, la umarul marilor nostri marturisitori ai sufletului romanesc." - STEFAN J. FAY

"Cartea e o revelatie si s-ar cere primita ca atare. Nu doar privitor la soarta deportatilor romani in Gulagul sovietic povestirea Anitei Nandris-Cudla aduce o marturie esentiala, dar si pentru reconstituirea staturii taranului bucovinean: o statura net aristocratica, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncasera nu numai in trecut, ci, s-ar spune, aproape in legenda. Or iata ca, odata cu Anita Nandris-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. Cartea aceasta, care nu numai ca se cere neaparat citita, dar ar merita sa fie asezata, prin biblioteci, intr-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine." - MONICA LOVINESCU

ANITA NANDRIS, casatorita CUDLA, s-a nascut in 1904 intr-o familie de tarani bucovineni, in satul Mahala din judetul Cernauti. 13 000 de romani din acest tinut au trait groaza deportarii in iunie 1941, dupa ce, cu un an inainte, tinutul fusese cedat Uniunii Sovietice. Intre ei, si Anita Cudla impreuna cu cei trei copii ai ei de 17, 14 si 11 ani: au fost ridicati si dusi in Siberia, dincolo de Cercul Polar, intr-un univers al ostilitatii, unde timp de 20 de ani nimic in afara iubirii si a credintei nu le-a fost sprijin. De abia stiutoare de carte, intoarsa acasa, Anita a scris in cuvinte simple povestea acestei supravietuiri. A incredintat manuscrisul nepotului ei Gheorghe Nandris in 1982, rugandu-l sa-i promita ca-l va trece peste granita in Romania. Abia dupa aceea, in 1986, s-a stins, cu sentimentul datoriei implinite. Manuscrisul Anitei, aceasta marturie unica, pastrata printr-o minune timp de peste doua decenii, a putut fi publicat pentru prima oara in 1991. Cartea a fost distinsa de Academia Romana cu Premiul "Lucian Blaga" (1992).