Imagini de album

MARTHA BIBESCU

EVOCARI, IMPRESII, PORTRETE

O colectie de texte ale Marthei Bibescu, in care aceasta a evocat, si-a amintit, a caracterizat sau, pur si simplu, a povestit intamplari memorabile traite de-a lungul vietii.

Prima data cand l-am vazut pe regele Carol, nu mi-a intins mana, ci un deget. Era felul sau de a da buna ziua copiilor, persoanelor putin importante si, de asemenea, persoanelor importante pe care nu le stima prea mult sau nu le stima deloc.

Nu aveam mai mult de cinci ani pe vremea cand mi-a intins un deget; cele mai vechi amintiri ale mele despre curtea Romaniei sunt de dinainte de sase ani, varsta la care parintii m-au luat in Franta. Si am ramas acolo mai multi ani, fara sa ma intorc in tara. Nu aveam sa uit vreodata prima mea impresie despre regele Carol. A fost cheia care mi-a servit mai tarziu sa-i cunosc caracterul.

Imi amintesc ca, dupa alegerile conservatoare, cand tata i-a devenit ministru al Afacerilor Externe, regele mi-a intins doua degete; cred ca pe vremea logodnei mele mi-a intins trei. Cand implinisem deja optsprezece ani, dupa ce facusem o lunga calatorie in Asia si publicasem o carte pe care Academia Franceza o premiase, regele Carol, caruia ii placea sa onoreze meritul recunoscut, mi-a intins toata mana. Stiu oameni politici care nu s-au bucurat niciodata de o asemenea onoare.

Inzestrata deopotriva cu o frumusete seducatoare si cu inteligenta, cosmopolita printesa Bibescu a fost o scriitoare franceza prolifica si aclamata, care a frecventat cercurile literare europene de elita. - Book Verdict

Inzestrata cu talent literar, a dorit sa transmita plenitudinea vietii traite intre doua razboaie mondiale, frumusetea locurilor natale, dar si pe aceea a oamenilor pe care i-a cunoscut. Scrierile sale au starnit interes si admiratie, au fost rasplatite cu premii si, mai ales, continua sa fie citite. Martha Bibescu nu si-a ingropat „talantul“, ci l-a inmultit si ni l-a lasat ca pretioasa mostenire. - Elena Bulai

Nu exista o traducatoare mai potrivita pentru o carte de Martha Bibescu! Elena Bulai este o buna cunoscatoare a limbii franceze si - prin intermediul cartilor de literatura si istorie - a lumii interbelice. In plus, are o distinctie care o face intru totul compatibila cu principesa de altadata. Traducerea sa seamana cu o voioasa complicitate feminina peste timp, cu un gratios act de colportaj. Citind-o, ai senzatia ca le surprinzi pe doua doamne din inalta societate schimband impresii in legatura cu celebritatile primei jumatati de secol. (. . .) Martha Bibescu, departe de a se transforma intr-un biograf obedient, isi pastreaza statutul de comentatoare independenta a faptelor si declaratiilor personajelor sale. - Alex. Stefanescu

Martha Bibescu (nascuta Martha Lucia Lahovary, 28 ianuarie 1886, Bucuresti - 28 noiembrie 1973, Paris) este descendenta domnitorului Constantin Mavrocordat pe linie materna, iar pe linie paterna, provine dintr-o renumita familie politica. S-a casatorit, in 1905, cu printul George Valentin Bibescu, devenind printesa Martha Bibescu si unind astfel destinele a doua dintre cele mai vechi si mai ilustre familii romanesti de traditie politica, diplomatica si culturala. Ca dar de nunta a primit Palatul Mogosoaia, care avea sa devina loc de refugiu, punct strategic si martor tacut al evenimentelor istorice de la acea vreme. Impreuna au avut o fiica, Valentina.

In 1908 publica prima sa carte, Les Huit Paradis, un volum premiat de Academia Franceza si care i-a facilitat accesul in randul celor mai apreciati scriitori ai vremii. De-a lungul vietii a scris in jur de 40 de carti (note de calatorie, poezii, romane autobiografice sau istorice, eseuri, corespondenta, biografii), pentru unele dintre ele folosind pseudonimul Lucile Decaux.

In perioada Primului Razboi Mondial, printesa a condus un spital din Bucuresti, in care erau ingrijite victime ale razboiului. In septembrie 1945, Martha Bibescu, ca act de protest impotriva politicii romanesti de la acea vreme, a plecat definitiv din tara, refugiindu-se mai intai in Anglia, apoi in Franta. In anul 1962, primeste Legiunea de Onoare a statului francez, iar un an mai tarziu este desemnata consilier al presedintelui francez Charles de Gaulle in problema romaneasca, astfel recunoscandu-i-se, in mod public, eforturile depuse pentru tara natala.

In anul 1954, Academia Franceza ii confera Marele Premiu pentru Literatura pentru intreaga opera, iar in 1955 devine membra a Academiei Regale de Limba si Literatura Franceza din Bruxelles. In 1972, cu un an inainte de moarte, publica ultima carte: Échanges avec Paul Claudel. Este inmormantata la cimitirul Père Lachaise din Paris, iar pe piatra funerara sta scris: „Marthe Bibesco, écrivaine française“.