"Am inventat Paltinisul!" Scrisori, amintiri, evocari

ANDREI PLESU

Volum ingrijit de Grigore Vida

"Nimeni nu a trait, la noi, idealul culturii cu intensitatea cu care l-a trait Noica. Tot ce cadea in afara relatiilor culturale ramanea, pentru el, in nefiinta. Cum ar fi aratat Romania daca, dupa douazeci de ani de tacere, Noica nu ar fi reaparut in cultura romana? Care ar fi fost consecintele acestei absente? Si cine poate masura consecintele existentei lui Noica pentru generatia care facea in anii '70 primii pasi pe scena publica a culturii? Intorcandu-ma acum asupra Scolii de la Paltinis, mi-am pus intrebarea daca in istoria culturii europene a existat un fenomen analog. Eu unul nu l-am gasit. N-am regasit nicaieri acest scenariu de taina al unei iubiri spirituale care sa te-ndemne la un salt peste conditia ta de simplu muritor. N-am regasit nicaieri un maestru care s-a intitulat "antrenor cultural" si care nu-si propunea decat sa te-nvete "cum sa-ti dai sufletul", cum "sa mori" in beneficiul celuilalt, invatandu-te ca istoria culturii este tocmai povestea felului in care "se da" sufletul cu adevarat intru dobandirea unei vieti mai inalte." - GABRIEL LIICEANU

"Dupa moartea lui Noica, un tanar fizician ne-a transmis un mesaj celor cativa care i-am fost in preajma, din partea unei generatii pe care el o numea generatia orfanilor. Exista o categorie de tineri care, dupa disparitia lui Noica, se simt loviti in nevoia lor de tutela formativa, de paternitate spirituala. Tanarul fizician sugera ca, de-acum incolo, ei au nevoie in mult mai mare masura de legenda Noica decat de o exegeza academica. Legenda Noica are prestigiul constructiei, al efortului constant, cu adancuri spectaculoase, dar cu suprafete line si, in chip miraculos, accesibile. Legenda Noica e blanda. Ea creeaza raspunderi, obliga la imitatie si o ingaduie. Cu alte cuvinte, este un model, un exemplu de urmat, o cale posibila. Invita la perpetuitate, la reiterarea performantei sau macar la asigurarea continuitatii ei. In spatiul romanesc de astazi, s-ar putea sa avem nevoie de asemenea legende mai mult decat oricand." - ANDREI PLESU

"Un daimon trebuie sa-l fi facut pe Noica sa-si exercite vraja asupra unui alt rand de tineri dupa iesirea din inchisoare; si sa treaca peste un avertisment precum cel al lui Alexandru Dragomir: "Dinule, Dinule, vezi sa nu-i bagi si p-astia la zdup cum i-ai bagat si pe ceilalti!" Pentru ca stia ca, a la longue, actiunea sa nu poate fi decat buna, oricare ar fi riscurile; ciclul "devenirii intru devenire" trebuie rupt, pentru a avea o sansa de a iesi din statistica." - GRIGORE VIDA

CONSTANTIN NOICA (Vitanesti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 - Sibiu, 4 decembrie 1987). A debutat in revista Vlastarul, in 1927, ca elev al liceului bucurestean "Spiru Haret". A urmat Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928-1931), absolvita cu teza de licenta Problema lucrului in sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei si membru al Asociatiei "Criterion" (1932-1934). Dupa efectuarea unor studii de specializare in Franta (1938-1939), si-a sustinut in Bucuresti doctoratul in filozofie cu teza Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou, publicata in 1940. A fost referent pentru filozofie in cadrul Institutului Romano-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, impreuna cu C. Floru si M. Vulcanescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu si anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943). A avut domiciliu fortat la Campulung-Muscel (1949-1958) si a fost detinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetator la Centrul de logica al Academiei Romane (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Paltinis, fiind inmormantat la schitul din apropiere.Carti originale, enumerate in ordinea aparitiei primei editii: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Concepte deschise in istoria filozofiei la Descartes, Leibniz si Kant (1936), De caelo. Incercare in jurul cunoasterii si individului (1937), Viata si filozofia lui Rene Descartes (1937), Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou (1940), Doua introduceri si o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticii judecarii) (1943), Jurnal filozofic (1944), Pagini despre sufletul romanesc (1944), "Fenomenologia spiritului" de G.W.F. Hegel istorisita de Constantin Noica (1962), Douazeci si sapte trepte ale realului (1969), Platon: Lysis (cu un eseu despre intelesul grec al dragostei de oameni si lucruri) (1969), Rostirea filozofica romaneasca (1970), Creatie si frumos in rostirea romaneasca (1973), Eminescu sau Ganduri despre omul deplin al culturii romanesti (1975), Despartirea de Goethe (1976), Sentimentul romanesc al fiintei (1978), Spiritul romanesc in cumpatul vremii. Sase maladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (dupa o carte a lui Hegel: "Fenomenologia spiritului") (1980), Devenirea intru fiinta. Vol. I: Incercare asupra filozofiei traditionale; Vol. II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea intru fiinta (1984), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (lb. germ.) (1988), Rugativa pentru fratele Alexandru (1990).

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanti autori de "literatura personala" din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.
Jurnalul de la Paltinis (1983), ale carui teme centrale sunt raportul maestru-discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor '80: producea cozi la librarii, se vindea "pe sub mana", se imprumuta numai prietenilor de incredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (intre timp tradus in mai multe limbi) s-a nascut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneste voci intelectuale de mare forta. Urmeaza, in alta formula, dar, in fond, tot in nota confesiva, Declaratie de iubire (2001), exercitii de admiratie si de atasament intelectual, etic si, nu in ultimul rand, uman fata de personalitati importante ale culturii noastre. Usa interzisa (2002) este una dintre cartile favorite ale publicului din ultimii ani si o revenire la notatia diaristica. Cu Scrisori catre fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasa din nou atras de simplitatea si directetea genului epistolar. Intalnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor insemnari care, desi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga.
In paralel cu volumele in care autorul construieste ceea ce francezii numesc l'ecriture du moi, scrierea egotista, Gabriel Liiceanu a publicat in ultimii ani o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in "viata cetatii": Despre minciuna (2006), Despre ura (2007) si Despre seductie (2007), Estul naivitatilor noastre (2012), Dragul meu turnator (2013), Fie-va mila de noi! si alte texte civile (2014), Nebunia de a gandi cu mintea ta (2016), Romania, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Asteptand o alta omenire (2018), Caiet de ricosat ganduri sau Despre misterioasa circulatie a ideilor de-a lungul timpului (2019), Ludice. Exercitii de umor criptic (2019), Povestea insulei Humanitas, Humanitas (2020), Isus al meu (2020), Despre destin. Un dialog (teoretic si confesiv) despre cea mai dificila tema a muritorilor (dialog cu Andrei Plesu), 2020, Impudoare: Despre "eu" va fi vorba (2021), Ce gandeste Dumnezeu? (2022).

ANDREI PLESU s-a nascut in 1948 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Sectia de istoria si teoria artei. A obtinut doctoratul in istoria artei la Universitatea din Bucuresti, cu teza Sentimentul naturii in cultura europeana. Lector universitar (1980-1982) la Academia de Arte Plastice, Bucuresti (cursuri de istorie si critica a artei moderne romanesti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucuresti (1991-1997). Este fondator si director al saptamanalului de cultura Dilema (ulterior Dilema veche), fondator si presedinte al Fundatiei Noua Europa si rector al Colegiului Noua Europa (1994), membru al World Academy of Art and Science si al Academie Internationale de Philosophie de l'Art, dr. phil. honoris causa al Universitatii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau si al Universitatii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Legion d'Honneur. Scrieri: Calatorie in lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc si melancolie. O analiza a sentimentului naturii in cultura europeana, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul si lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etica a intervalului, Cartea Romaneasca, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceza, germana, suedeza, maghiara, slovaca); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germana, maghiara); Limba pasarilor, Humanitas, 1994; Chipuri si masti ale tranzitiei, Humanitas, 1996; Eliten - Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001; Despre ingeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceza, maghiara, germana, engleza, polona); Obscenitatea publica, Humanitas, 2004; Comedii la Portile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stari, zile, Humanitas, 2010; Despre frumusetea uitata a vietii, Humanitas, 2011; Fata catre fata, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorba-n vorba. 23 de ani de intrebari si raspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceste mintile (in colaborare cu Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; Dialoguri de duminica (in colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinisti vechi si noi, Humanitas, 2016; Despre inima si alte eseuri, Humanitas, 2017; Pe mana cui suntem?, Humanitas, 2018; Despre destin. Un dialog (teoretic si confesiv) despre cea mai dificila tema a muritorilor (coautor Gabriel Liiceanu), Humanitas, 2020; Capodopere in dialog, Humanitas, 2023; numeroase studii si articole in reviste romanesti si straine.