Coerenta labirintica

Vasile Gribincea

De la primii sai pasi in ale scrisului, Vasile Gribincea a beneficiat de clauza tanarului poet cel mai favorizat - castiga olimpiade la romana; este invitat sa vorbeasca la lansari de carte; sustine rubrici la Contrafort si Revista Literara; publica versuri la Vatra, Familia, Orizont s.a.; nu in ultimul rand, editorul ii cere manuscrisul volumului de debut. In tot acest timp, isi lucreaza Cartea, cu pricepere de arhitect(-text) si maiestrie de sef de orchestra, cu o economie de mijloace invers proportionala viziunii de ansamblu, grandioasa - impreuna/ am vazut/ ce n-a vazut/ fiecare -; totul, sub ochiul veghetor (eu sunt un fel de a privi/ in tine, prin tine, spre orice) al unui operator de limbaj omniscient (iti vorbesc in masura in care imi vorbesti -/ vorbesti prin mine, iti vorbesc// (...) te pot/ face sa spui/ ce nu stiai ca ai/ de spus). Nu gasesc o formula mai cuprinzatoare pentru a-i defini scrisul decat acest vers al lui Odysseas Elytis: Iar ca sentiment un cristal. Altfel spus, Vasile Gribincea isi redacteaza (de fapt, ridica insumarea!) - ca odinioara Wittgenstein, celebrul sau Tractatus logico-philosophicus - propriul Tratat lirico-poetic, in baza cifrei 7, aparent ermetic (la iesirea noastra/ cheia a tras in ea lacatul), dar odata deschis, cat se poate de primitor (fiecare e mai/ mult in/ celalalt// mai mult celalalt). O carte la cheie, tocmai buna de locuit: Intrati, si aici sunt Zei - sau, de la Vasile Gribincea citire: Nu-mi spune ca nu vrei sa plec. Fa-ma sa raman sau vino cu mine. - Em. Galaicu-Paun