Balade vesele si triste

G. Topirceanu

Coperta si ilustratii de Andreea Dobreci

Carti clasice, alese cu grija, la care ne reintoarcem adesea, pentru noile generatii de elevi, profesori, parinti.

Expresive, amuzante, tandre, induiosatoare, colorate in cele mai frumoase nuante, poeziile lui G. Topirceanu ne invita sa le descoperim ori sa le redescoperim si sa le savuram fara retineri. Balada unui greier mic, Sfarsit de vara, Rapsodii de toamna sunt doar cateva dintre instantaneele din albumul de fotografii al naturii pe care poetul a surprins-o cu talent si cu o sclipire poznasa in priviri.

GHEORGHE TOPIRCEANU s-a nascut la Bucuresti pe 21 martie 1886, fiul unor mestesugari veniti din partile Sibiului: Ion, cojocar, si Paraschiva, tesatoare. Urmeaza scoala primara in Cotroceni, apoi in satul Saici (Arges), unde parintii au un atelier de covoare. Incepe liceul la "Matei Basarab" absolva la "Sfantul Sava" in 1906. Debutase deja in 1904, in revista umoristica Belgia Orientului, si publicase versuri in Dumineca si Revista noastra. Se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti, dar renunta, astfel ca in anul 1907 isi satisface stagiul militar. Colaboreaza la Viata literara si artistica, revista lui Cosbuc, apoi la Samanatorul, Neamul romanesc si Ramuri; este angajat in slujbe marunte (suplinitor, functionar). In 1909 se inscrie la Litere si din nou renunta. Indrumat de Garabet Ibraileanu, se stabileste la Iasi in 1911, intrand in redactia Vietii Romanesti - revista de care se va lega de acum incolo cariera sa literara si publicistica si unde va ocupa de-a lungul timpului diverse functii, pana la cea de prim-redactor. In 1912 se casatoreste cu Victoria Iuga si in acelasi an i se naste un baiat, Gheorghe. In anul 1913 participa, ca sergent in Regimentul 3 Artilerie Grea, la campania din Bulgaria, care pune capat celui de-al Doilea Razboi Balcanic; din aceasta experienta ne-au ramas cateva pagini de jurnal interesante. O noua incercare de a relua studiile universitare este iarasi abandonata. In 1916 debuteaza in volum, cu Balade vesele si Parodii originale. Odata cu intrarea Romaniei in razboi, este mobilizat ca subofiter de artilerie, la fortificatiile Turtucaiei. Ia parte la lupte si cade prizonier in primele zile ale lunii septembrie; experienta frontului si a prizonieratului este rememorata in paginile cuprinse in volumul Memorii de razboi (Humanitas, 2014). Eliberat la inceputul anului 1918, revine la Bucuresti, apoi la Iasi, unde scoate revistele Teatrul (cu M. Sevastos) si Insemnari literare (cu M. Sadoveanu) - aparitia Vietii Romanesti fiind intrerupta intre 1916 si 1920. In perioada urmatoare publica si isi reediteaza volume de versuri si proza (Strofe alese: Balade vesele si triste, 1920, In gheara lor, 1920, Migdale amare, 1928, Scrisori fara adresa, 1931 etc.); colaboreaza la publicatii diverse, printre care Biletele de papagal ale lui Arghezi sau Revista Fundatiilor Regale. Se bucura de un mare succes de public si este laureat al Premiului National pentru poezie (1926). In cercul Vietii Romanesti participa la legendarele expeditii de vanatoare descrise de Sadoveanu. Este ales membru corespondent al Academiei in 1936. In 1937, afectat de o boala hepatica grava, se interneaza la un spital din Viena; este insotit de poeta Otilia Cazimir, cu care are o relatie profunda si statornica. Se stinge din viata la 7 mai 1937, la Iasi. G. Topirceanu ramane in istoria literaturii romane ca un ironist rafinat si un umorist melancolic, de mare virtuozitate poetica.