Aventurile lui Buratino sau cheita de aur

ALEKSEI TOLSTOI

Demult, tare demult, intr-un orasel de pe tarmul Marii Mediterane isi ducea zilele un batran tamplar pe numele sau Giuseppe, zis si Nas-Vanat. Odata i-a cazut in mana o bucata de lemn, una din acelea obisnuite folosite pentru incalzirea vetrei pe timp de iarna. ... Carlo a intrat in camaruta, s-a asezat pe singurul scaun de langa masa fara picioare si, invartind lemnul pe toate partile, a inceput cu ajutorul unui cutit sa faca din el o papusa. "Ce nume pot sa-i dau? - se gandea Carlo. O sa-i dau numele de Buratino. Numele asta o sa-mi poarte noroc. stiam o familie unde pe toti ii chema Buratino: pe tata - Buratino, pe mama - Buratino, pe copii - tot Buratino... Toti au trait fericiti si fara griji..." Mai intai a lucrat la par, apoi a facut fruntea, mai apoi ochii... ...sI AsA A APARUT CEA MAI INDRAGITA PAPUsA DIN TOATE TIMPURILE... sI VORBEsTE... sI FACE PROSTII...- BURATINOOOOOOOOOOOO!