Povesti

IOAN SLAVICI

Consemnarea lui Slavici ca autor de povesti este una sporadica. Ignoranta criticii se ascunde sub paravanul senzationalului prin dimensiunile luate de cele cateva titluri devenite clasice, Slavici fiind (re)cunoscut mai cu seama prin nuvelistica sa, prin romanul Mara ori prin scrierile memorialistice.
(...) "Intreaga copilarie a mea n-a fost alta decat o poveste lunga si frumoasa...
Cat am fost in casa parintilor mei, am ascultat, cat am fost departe de ea, am spus povesti: povestea a fost fondul placerilor mele din copilarie", marturiseste Slavici. Slavici deschide drum lui Creanga, prin afirmarea, ca principiu artistic, a libertatii "prelucatorului" de a alege variantele si episoadele si de a intocmi "un intreg nou". Nu este mai putin adevarat ca si Creanga il va influenta pe Slavici. Deosebirile dintre cei doi povestitori sunt foarte mari, desi pornesc de la fondul comun al creatiei noastre populare. Ele se fac simtite sub raportul realizarii artistice, dar si prin atitudinea fata de fabulos.
Creanga se mentine in granitele a ceea ce intelegem prin poveste, dar trateaza, adeseori, fabulosul cu mijloace realiste. Slavici procedeaza invers si "naratiunile" concepute realist sunt investite cu atributiile povestilor prin introducerea fabulosului. - Lucian Pricop Din povestile lui Slavici se desprinde o tipologie a relatiilor de familie - toate prezente in basmul popular ca motive ale acestuia - dar fata de care scriitorul are o atenta alegere, pentru a distribui in povestile sale o cat mai variata gama de posibilitati, toate rezolvabile in favoarea valorilor etice pozitive.
(...) Si totusi, in ciuda unei constiinciozitati constante fata de basmul referent al disimularii, Slavici savarseste disimularea prin filtrul propriului interes si al problematicii comunicate de tot restul operei lui. Din aceasta perspectiva, el este un creator de basm cult, mai mult decat un prelucrator, chiar daca mai lipsit de maiestrie si stralucire, confruntat in datele istoriei literare cu marii lui contemporani Eminescu si Creanga. - Stanca Ciobanu