Istoria biblica a Noului Testament. Vol. 2

Alexandru P. Lopuhin

Miscarea mesianica, care evident ameninta sa se dezlantuiasca acum, fara indoiala, va atrage pe romani, care se vor arata cu legiunile lor, vor inchide templul, vor nimici toate institutiile nationale si mai intai de toate sinedriul, vor lipsi poporul de orice independenta si in caz de impotrivire vor pustii tara cu foc si sabie. De aceea - cu un triumf lugubru conchise Caiafa - e mai bine sa piara un om pentru popor, decat tot poporul sa piara. Ideea lui Caiafa a fost limpede pentru toti. El evident cerea moartea lui Hristos, ca o conditie neaparata a salvarii poporului, dar nici el singur n-a inteles ce inalta prorocie a rostit, prezicand ca Iisus va muri pentru popor, si nu numai pentru popor, dar si ca pe fiii risipiti ai lui Dumnezeu sa-i adune la un loc. Din acesta zi au hotarat sa-L ucida. Paznicilor li se dadu porunca sa-L urmareasca, ca la prima ocazie potrivita sa-L aresteze, sa fie supus la o judecata fara crutare si osandit la moarte. Din aceasta cauza, Mantuitorul nu putu sa mai ramana in Iudeea si deoarece nu sosise inca ceasul Lui, apoi El pentru un timp se retrase in tara de langa pustie, in orasul numit Efraim, si acolo ramase cu ucenicii Sai. Acolo, in deplina siguranta de toate planurile si intrigile vrajmasilor Sai de moarte, El petrecu linistit si fericit ultimele saptamani ale vietii, inconjurat numai de ucenicii Sai, pe care El in acest pasnic coltisor ii pregati pentru marea munca a secerisului mondial. -Alexandru P. Lopuhin