Literatura franceza. De la Villon la zilele noastre

NICOLAE BALOTA

. . . Vor crede poate ca a fost un bufon, un farsor. Medicul Pierre Boulenger nu se insela scriind astfel despre faima viitoare a marelui sau prieten, Rabelais. Nimic mai ridicol decat parerile felurite care s-au risipit in decursul veacurilor pe socoteala maestrului Alcofibras. Mirarea acestuia ar fi mare daca le-ar putea afla si desigur nu o data ar azvarli printre hohote cate-o vorba pe care urechile noastre mult prea fine de fii ai veacului al douazecilea nu ar putea-o cuprinde decat inrosindu-se. Ronsard vede in autorul lui Gargantua un animal jovial si vesnic insetat, tavalindu-se in balti de vin ca o broasca in noroi. Tabloul acesta bestial cred ca n-a mai fost reluat de altul. In schimb, judecatile au fost tot atat de neverosimile. O carte esentiala. Un manual indirect de literatura franceza. O particularitate de prim ordin a criticii lui Nicolae Balota e tocmai detenta reflexiva a frazei, capacitatea autorului, cu alte cuvinte, de a orienta chiar observatiile cu caracter subiectiv, sau cele consacrate contingentului inspre elevatia semnificatiei filosofice. (. . .) Cartile lui Nicolae Balota, alcatuite din irizatiile afectivitatii, dar si din tensiunea unei etici subtextuale, niciodata proclamate retoric, reprezinta repere luminoase si de temeinica alcatuire intr-o cultura ce nu conteneste sa-si caute identitatea si legitimitatea. - Iulian Boldea